miercuri, 20 aprilie 2016

Îmi plac oamenii cu bun simț


            Chiar îmi plac oamenii cu bun simț. Sunt din ce în ce mai rari, dar ei încă există.
     
      Zilele trecute îl făcusem vedetă pe Georgel. Minunatul meu pui a ajuns la Ziarul de Iași și pe site-ul celor de la Antena 3. A fost prezentat exact așa cum a fost el, o poveste amuzantă menită să bine dispună. Pe cât de tare am râs eu când l-am expus pe Georgel, pe atât de multă supărare am creat prin alte părți.


     La o zi după ce Georgel a ieșit în spațiul public, am fost sunată de directorul Carrefour ERA. S-a prezentat, mi-a spus că a luat la cunoștință de pățania cu Georgel și a încercat să-mi ofere o explicație.

     Dacă eu, clientul de rând, sunt sunată de directorul hypermarketului pentru a mi se oferi o explicație, nu înseamnă că sunt eu vreun pui de vedetă, ci înseamnă că unora chiar le pasă.

     Explicația a fost cât se poate de clară. 


     Ca în orice companie, există un flux de angajați. Unii sunt noi, alții sunt vechi. Unii știu ce atribuții au și cum trebuie să procedeze, alții sunt în curs de învățare. Puiul a fot reetichetat pentru că termenului de valabilitate avea să ajungă la final. Era normal ca și prețul lui să sufere o micșorare, pentru că nimeni sănătos la cap nu dă mulți bani pe ceva ce urma să fie aruncat la gunoi peste vreo 2-3 zile. 

    Problema a intervenit în momentul cântăririi puiului. De la 0.994 kg, Georgel al meu a ajuns la 1.022 kg. Explicația? Angajatul care a reetichetat puiul a uitat să facă tara. Mai exact, a uitat să scadă din gramajul total greutatea caserolei în care era puiul. De aici și diferența de 28 de grame. 
    O greșeală omenească a unuia dintre angajați. 
     Apreciez faptul că cineva chiar și-a dat interesul pentru a îndrepta lucrurile. 
     Apreciez că încă mai sunt oameni cu bun simț. 
     Apreciez, domnule Iulian. 



luni, 11 aprilie 2016

Povestea puiului care s-a îngrășat peste noapte pe raft .... în supermarket



     Întâmplare face ca pe 2 aprilie să merg la cumpărături la un supermarket. Printre altele, am cumpărat și un pui la caserolă, refrigerat. Ajunsă acasă, am constatat că urma să expire peste 2 zile, așa că l-am băgat în congelator. La câte chimicale are în el sigur rezistă până anul viitor pe vremea asta, mi-am zis atunci.
      Azi mă păli foamea și zic să scot puiul din congelator. Mă uit la caserola înghețată și văd ca prin minune, ca un văl peste ochi …. povestea lui.


      Se făcea că a fost răpit de lângă familia lui. Îl chema Georgel și era un pui fericit, adolescent cam obraznic, dar fericit și iubit de familia lui. Mergea la sală și trăgea de fiare. Avea niște mușchi și pătrățele de toate puicuțele erau leșinate după el.
     Ca un tânăr rebel, îi plăcea s-o ardă prin cluburi și să dea peste nas celor ce se dădeau cocoși prin fața lui.
     Ajunsese așa de departe încât împrumuta bani de la cămătari ca să-și permit parfurile și stimulentele pentru creșterea masei musculare, pentru ieșirile în club și pentru penele marca D&G și Armani.
     O perioadă i-au mers treburile, dar datoriile creșteau de la o zi la alta mai ceva ca la CETELEM. Așa se face că într-o seară a fost răpit din club. Răbdarea cămătarilor se terminase. 
     L-au băgat într-un sac și l-au dus într-un depozit. Era amețit, dar și-a dat seama că era legat de un scaun. Prin ceață a văzut cum doi mercenari cu măști pe față, angajați de cămătari, s-au apropiat de el și l-au înfășcat. Acela a fost momentul în care penele lui D&G și Armani au fost distruse. 
     Simțea că lucurile aveau să se înrăutățească și avea dreptate. Unul dintre mercenari s-a apropiat de el cu un fel de baston electric și atunci și-a pierdut cunoștința.


   
       S-a trezit după ceva timp la închisoare.
     Era dezbrăcat și avea pe el un fel de salopetă transparentă din plastic, și cu multe tatuaje pe el. A observat că nu era singurul. Erau sute, chiar mii. 
     Avea totuși o alinare. Era văzut bine, fiind considerat baștan. Tatuajele lui arătau 0.994 KG și 20,49 LEI/KG. Cea mai mare dezamăgire era că nimeni nu i-a recunoscut prafurile și stimulente pentru care dăduse atâția bani la sală. 
     Era totuși undeva în vârful închisorii, alături de ce mari.
     


     
     Apoi zilele treceau și vedea că rămânea printre ultimii în închisoare. Nu-și explica de ce. Toți colegii lui plecau pe rând. O mână mare venea și îi lua din închisoare. Toți strigau ”Mergem spre lumină!!!!”
      Din câteva sute de deținuți au rămas câțiva, printre care și Georgel.
     Apoi minunea s-a întâmplat!!! O mână mare l-a apucat pe Georgel și acesta începu să strige cât îl ținea gura: ”Merg spre lumină!!!!”
      Dar realitate era alta. Georgel, cel mai baștan dintre baștani, avea să sufere umilința vieții lui. Aceași mercenari aveau să-i schimbe tatuajele.
      L-au îngrășat fictiv și i-au scăzut valoarea, astfel că acum Georgel nu se mai încadra la cei mari ci la deținuții cu zilele numărate. Acum avea 1.022 KG și 15.32 LEI/KG. Umilința era supremă.


     Georgel nu a suportat și a încercat să se sinucidă. Când paznicii închisorii nu au fost atenți, s-a aruncat de la etaj. Când era jos pe podeaua rece, și-a văzut toată viața prin fața ochilor. Își număra secundele pe acest pământ crud, când o mână mare s-a aplecat spre el. Georgel văzut salvarea!

     Eram eu. L-am ridicat înaintea vânzătorului și i-am spus că o să cumpăr eu caserola asta cu pui.

     Acum mă uit la Georgel și el la mine. Îmi e milă de el. Își plânge amarul. Este și expirat, și fără pene, cu tatuaje false pe el și fără merite sportive recunoscute.




Ce să fac?


duminică, 10 aprilie 2016

Reguli de aur ale țăranilor din supermarket

      

 Dacă respecți regulile de mai jos, te felicit. Ești un țăran cu acte-n regulă! ;)
  

1.   În supermarket se merge la plimbare, nu la cumpărături. Nu există persoane care chiar au urgențe și se grăbesc. Tu trebuie să te plimbi și să nu lași pe nimeni să treacă pe lângă tine.

(sursă foto: digi24.ro)

2.   În supermarket ai voie să mănânci eugenii, biscuiți, napolitate, ciocolate și multe altele, iar apoi să arunci abalajele pe unde apuci. Sper că v-ați prins că vorbim de eugeniile, biscuiții, napolitanele și ciocolatele de pe raftul supermarketului și nu venite cu ele de acasă!
   
                            ATENȚIE!!!! NU TREBUIE SĂ LE PLĂTEȘTI!!

3.   Regula Nr. 2 este valabilă și pentru băuturi.

4.  În supermarket ai voie să iei produsele de pe raftul inițial și să-l duci pe alt raft. Prețurile și descrierile produselor sunt de umplutură.

5.  În supermarket ai voie să iei un produs, ce este alcătuit din 2 componente, și să le lași pe rafturi diferite. Dacă este și ultimul produs din stoc, cu atât mai bine.

6.  În supermarket ai voie să spargi lucuri și să te faci că plouă. Doar nu te-a văzut nimeni, nu? Dacă te-a văzut totuși cineva, nu fi prost!!!  Nu recunoaște nimic și cu atât mai puțin nu-ți cere scuze.

7.  În supermarket, mai ales în Carrefour, este musai să iei haine cu 2 mărimi mai mici, să te duci în cabina de probă, să le rupi încercând să le bagi pe tine, să le lași apoi la raft și să zici peste umăr: ”Îmi pare rău, dar îmi erau largi.”

8.  Înainte să-ți cumperi un deodorant de dat sub braț, trebuie să le probezi pe toate. Uneori puțin în capac, uneori puțin mai mult pe tine sau direct sub braț!

(sursă foto:destepti.ro)

 9.  Când stai la coadă la casa de marcat, dacă nu te împingi cu căruțul în cel din fața ta, nu ești un țăran veritabil. Ești un simplu muritor de rând, client nesemnificativ din magazin.

10.  În supermarket ai voie să-ți cântărești 3 kilograme de mere și să nu mai vrei să le cumperi, dar este INTERZIS sub orice formă să duci merele înapoi. Trebuie să le lași pe raftul cu pampers sau pe cel cu chiloți.

11.  În supermarket dacă ai 4-5 produse cumpărate, NU TREBUIE SĂ STAI LA COADĂ. NU! Nu! NU! Întotdeauna te bagi în față și-i spui celui din rând căruia îi tai fața: ”Eu termin repede. Nu vă supărați, nu?”

(sursă foto:totb.to)

12. Căruciorul plin de cumpărături se lasă întotdeauna în mijlocul culoarului. Dacă cineva îndrăznește să zică Pardon! și să-ți împingă căruciorul, musai trebuie să fii deranjat.

Cum era aia? Țăranul e pe câmp?

       NU! Țăranul este în supermarket!! 

sâmbătă, 9 aprilie 2016

Băi, care ai cârpit găurile de pe pistă?

       În fiecare an, de Revelion, respect câteva reguli de aur:
  •     Niciodată să nu intru în noul an cu datorii (ei … vorba vine);
  •     Am cât mai mulți bani în buzunar (de preferat și Euro :D);
  •     Întotdeauna să am ceva nou pe mine;
  •       Întotdeauna să am ceva roșu la mine;
  •       Întotdeauna îmi pun 3 dorințe realiste care se pot îndeplini într-un an.

     În seara trecerii în 2010 mi-am dorit să zbor. Atât. Să zbor de ziua mea până la Milano și înapoi. Să zbor până acolo, să beau o cafea, să mă plimb câteva ore și seara să mă întorc în Iași.
     Întâmplarea face ca, în martie 2010, să fiu anunțată că urma să se lanseze noua Dacia Duster în România, iar lansarea oficială urma să aibă loc la Romexpo București. Erau invitați toți cei din presă care scriau despre domeniul auto. Din Iași am fost aleși doar 2 reporteri.
       
     Mijlocul de transport? Avionul.
     Plecarea? Dimineața la 6, întoarcerea seara la 8.

    Am zâmbit pe înfundate și mi-am zis în gând „Am fost pe-aproape. Nu-i Milano, dar nici București nu sună rău.”

      În ziua cu pricina, m-am prezentat cu al meu coleg de scaun la aeroport. Inițial am crezut că am ajuns într-o hală părăsită cu ceva scaune uitate pe acolo. Ne-am îmbarcat și așteptam să decolăm. Amândoi zburam pentru prima dată.
      Baaaaanzaaaiiii și avionul se pune în mișcare. Gropi nu cred că erau, dar din cauza asfaltului denivelat, nu m-am putut abține. Eu, ca întotdeauna ironică, zic: „Ce tare! Avionul ăsta are și masaj în scaune!”. Așa tare ne zdruncinam, încât colegul mă strânge tare de mână și mă întreabă:
-        E normal?
-        Ei! Zi și tu că ești cu mașina prin Tudor. (Acolo erau cratere în asfalt, nu gropi.)

The END
      
       Cam asta fu prima mea experiență cu avionul.
      A doua experiență cu aeroportul ieșean a fost în 2014, culmea, tot martie, când am zburat spre Londra. Ceva mai bine în ceea ce privește condițiile, dar nimic care să mă dea pe spate.

     În 2015, m-am dus să duc o prietenă la aeroport. Ne-am despărțit la intrarea în Terminal și, când am dat să urc în mașină, am văzut cum un tânăr se reîntâlenște cu o gașcă de prieteni ce-l așteptau afară. Zice râzând: „Băi, care ai cârpit gropile de pe pistă?”.
      Am urcat în mașină râzând de pocneam. Încă unul cu masaj în scaun!

      La inițiativa Kooperativa 2.0 Iași, primesc, eu și încă vreo 38 de bloggeri, invitație de a vizita Aeroportul Iași. La o altă întrunire a bloggerilor ieșeni, la care eu am semnat condica de prezență cu un mare ABSENT, Epox a venit cu ideea de a promova ceva ce ar aduce Iașului beneficii și Andreea a implementat-o imediat. Așa că primul pe listă a fost Aeroportul Iași.
     Deja îmi făceam planuri că o să primesc un bilet spre Milano, o să urcăm în cabina pilotului, o să-mi fac un selfie din turnul de control. Deja eram în extaz. CIUCIU cât casa a scris pe mine. J)))
     Eh…. Am depășit momentul și, după o discuție foarte degajată între noi și Marius Bodea, directorul aeroportului, am aflat ceea ce era util pentru Iași și ieșeni. Aș fi aflat și mai multe, dacă Paul nu mă necăjea din 5 în 5 minute cu pozele. >:P 






Știați că?



·       În 2013 a început modernizarea aeroportului, cu ajutorul fondurilor europene, iar anul trecut s-a tăiat panglica de inaugurare a noului terminal și a pistei.


·       Pista nouă a fost finalizată cu un an mai devreme. Fiind cu structură flexibilă, este unică în România.
·       Terminalul nou de pasageri a fost terminat în 6 luni și este de două ori mai mare decât cel anterior.



·       Aeroportul se mândrește cu o cale nouă de rulare finalizată doar în 5 zile, o platformă nouă și o parcare nouă.
·       În anul 2012 era doar o singură rută spre Viena, iar în 2016 portofoliul a crescut la 16 rute externe.



·       Acum câteva zile s-au inaugurat zboruri către Barcelona și Bruxelles, pentru ca în iulie să fie lansate zboruri către Larnaca și Catania.


·       Din toamnă vom putea zbura din Iași spre Frankfurt și Madrid.


·       În 2017 va fi inaugurat zborul către Amsterdam și încă o locație exotică surpriză.
·       Pentru că nu avem autostradă, Aeroportul Iași este deocamdată singura legătură cu Vestul țării, urmând ca din octombrie să fie zilnic două curse interne către Cluj și Timișoara.




·       Pentru prima dată după 1990, Aeroportul Iași a obținut profit și s-a „decuplat” de la banii publici, astfel că au mai multă libertate în negocieri cu partenerii externi, fără a se mai lovi de birocrația bine cunoscută de la noi.
·       În noiembrie 2015, Aeroportul Iași a primit recunoaștere publică, la nivel mondial, la cel mai mare Forum de Aviație organizat de ICAO – Montreal. Aeroportul Iași a fost prezentat ca fiind singurul exemplu pozitiv de dezvoltare într-un timp foarte scurt din Europa.


·       Număr pasageri:
Ø 2014 – 270.000
Ø 2015 – 381.000
Ø 2016 – 850.000 (estimare)
Ø 2017 – 1.000.000 (estimare)


·       Londra este cea mai populară destinație. (Sorry, Italia! :P)
·       La vară se preconizează 38 de zboruri zilnice.



        Câteva sfaturi pentru toți cei care vor să aibă o călătorie cât mai plăcută și să nu fie pipăiți, la propriu, la punctul de control:

-        NU cărați în bagajul de mână cosmetice lichide (parfumuri, oje, creme, geluri de duș, șampon etc. – în limita a 100 ml) fără a fi băgate în pungi resigilabile.





-        Purtați cât mai puțin metal pe voi. Fără curele, papuci cu ținte, pantofi cu toc, bijuterii proeminente și grele.
-        Dacă aveți laptopuri, aparate foto, baterii etc., lăsați-le la vedere.
-        Nu purtați pile, forfecuțe de unghii, bricege, unghere, cuțite. Riscați să rămâneți fără ele, în cel mai fericit caz.
-        Aruncați sticlele cu suc sau apă. Nu aveți nicio șansă să treceți cu ele de punctul de control.
-        În caz că aveți medicamente, lângă ele trebuie să aveți și rețeta.
-        Nu mai știu care-i treaba cu cartușele de țigări, dar știam că doar un cartuș este permis la bagajul de mână. FĂRĂ brichete sau chibrituri.
-        Îmbrăcați-vă lejer, asta dacă nu sunteți vreun pui de VIP și stau paparazzi cu blițul pe voi.



Acestea fiind spuse, vă doresc cât mai multe zboruri fără masaj în scaun! :D




 The END - part II.





marți, 5 aprilie 2016

ACUTICA - Mereu sunt pe mâini bune

         Pe Oana și Dudu i-am cunoscut prin intermediul lui Andrei Bălan. Îi știam din vedere și din auzite. Au mai semnat condica de prezență pe la petrecerile de la Popas Păcurari, dar nu prea am avut contact direct cu ei . Într-o seară, în schimb, ne-am reîntâlnit cu toții în Hunter's Pub.
          Simpli, puși pe șotii și cu glume în program non-stop. Discutând despre una și alta am aflat că dețin un salon de înfrumusețare: ACUTICA. Știam și nu prea de el. De Dudu mai auzisem de la prieteni că ar fi un specialist cum rar găsești prin saloanele de coafură, dar de teorie eram sătulă. Oana, sau Elena cum o mai strigă prietenii, se ocupă de make-up și se perfecționează ori de câte ori are ocazia în tainele machiajului, menționând că ”Omul cât trăiește nu încetează să învețe.”


         Seara a fost frumoasă și s-a terminat cu promisiunea că o să le trec și eu pragul salonului în zilele ce vor urma.
         Zis și făcut.
         Mi-am luat soțul de-o ”cracă” și am zis că-i timpul să ne facem ”gheli și răchitori”. Greu mi-am convins soțul, mai ales că el era abonat la o altă frizerie de ”fițe”. Cică aduce 7 ani de ghinion să-ți schimbi frizerul. :))))) Dar ce nu face el de dragul meu ...
        Am ajuns la salon. Floare la ureche. Au un sfert din pasajul de la Hala Centrală. Era chiar imposibil să nu-l găsești.
        Am fost întimpinați numai cu zâmbete și cu o căldură cum rar găsești pe la astfel de saloane. Nu a trebuit să mă duc eu să trag vreo duduie de mânecă și să fiu băgată în seamă. O domnișoară super drăguță de la Recepție m-a întâmpinat și m-a îndrumat către persoana la care avem programare. Nimeni altul decât Dudu.



            Soțul meu a ajuns pe mâinile Aurei.
            Și de aici a început dezmățul.

            A trecut mai bine de un an. Așa mult ne-au plăcut rezultate încât am rămas clienți fideli, optând pentru serviciile lor chiar și în cele mai importante momente din viața noastră.
           Eu am ajuns pe rând la fiecare dintre membrii echipei Acutica. De pe mâna Alinei, îmi crește părul fantastic de repede. De coafuri nu mai zic nimic! 




Bogdan face niște împleturi extraordinare. 


         Geo îmi nimerește întotdeuna culoarea părului când mă apucă piticii și vreau din brunetă să devin roșcată sau blondă, iar buclele făcute de Andreea sunt mereu perfecte.
Larisa și Alexandra, fetele de la Recepție care zâmbesc non-stop, fac o cafea extraordinară, Găbița de la Cosmetică te face să uiți de durere când vine vorba de epilat pentru că are mâini super ușoare, iar Ergi știe să-mi întinerească tenul mereu.  








           Elena Oana se mândrește cu zeci de mirese ce au avut un machiaj impecabil în ziua nunții, iar eu mă mândresc că am avut de unde fura câteva trucuri în timp ce Elena mă machia pentru diferite evenimente.










           Soțul meu își lasă mereu părul să crească pentru a vedea ce freză nouă îi mai poate face Any, iar la masajele capilare realizate de Aura, nu o dată a adormit pe scaun. Domnilor, dacă vreți frizerițe în adevăratul sens al cuvântului, ACUTICA scrie pe voi!
Regula de aur a salonului? Un lucru pe care am pus mare accent: niciodată nu te tund sau nu te coafează fără să te spele pe cap înainte.



       După un an de zile mi-am câștigat statutul de om ”al casei” și mi-am permis să discut altfel cu Dudu. Așa am aflat începuturile.

Tot timpul mi-am dorit să am o meserie de viitor, care sa îmi placă și din care să trăiesc. Pare cam imposibil, dar se pare că de când m-am regăsit în meseria de coafor, aceste dorințe au devenit realitate. Nu am cochetat niciodată în copilărie cu aceasta meserie. Întâmplarea a făcut ca să trebuiască să mă întrețin singur și ziarul să fie cu multe anunțuri cu angajări coafori. Mi-am încercat norocul într-un salon unde pe moment am fost dezamăgit de replica primită: "Îți trebuie zeci de ani de practică pentru a ȘTI această meserie". Acest lucru nu a făcut decât să mă facă să îmi doresc mai mult să o practic”, mi-a povestit Dudu.


      Dupa cursurile făcute la o școala, unde nu a învățat decât să pună bigudiuri, a urmat o perioadă de sacrificii și multă muncă răsplătită într-un final.
”Am fost primit la salonul Sei Bella pentru a face practica. Le mulțumesc șefelor de acolo pentru oportunitate și pentru șansă. De acolo a început cariera mea. Am reușit sa merg la mai toate seminariile Londa Professional care aveau loc în diferite orașe ale țării, iar acest lucru a fost posibil datorită lui Nicu Pintea. Am avut ce învăța de la Iulian și Mihaela care au fost inițiatorii și cei care mi-au dat multă încredere în mine și în ceea ce fac. Doamna Lili a fost mentorul meu la Sei Bella și m-a ajutat să "fur" de la ea tot ce știa. Pornid la drum cu dorința de a fi pe scenă, de a învață și pe alții ce știu și de a avea propriul salon, am reușit și acest ultim lucru”, a continuat Dudu firul poveștii în timp ce-mi vopsea părul.


L-am întrebat de unde vine numele ACUTICA și cum a luat naștere salonul.
”Acutica a apărut în urma unor circumstanțe despre care nu vreau să vorbesc. Știu că există o mare curiozitate de la ce vine numele. A plecat de la romanizarea verbului "to cut" și apoi să aflu că are legătură și cu porecla bunicilor mei "cutica". Așa s-a născut numele”, îmi spune cu zâmbind Dudu.







        Este mulțumit unde a ajuns, dar este doar începutul. Își dorește o echipă cât mai mare de coafori și să crească gradul de respect din partea clienților, față de cei ce fac această meserie.
”Vreau să reușesc să fac cât mai mulți coafori să aibă grijă de părul clientului. Nu să facă această artă ca pe o meserie de *fabrica*”, a adăugat acesta.








          În timp ce-mi așeza ultimele șuvițe, îl întreb sec cum stă la capitolele ”gura lumii” și concurență. Răspunsul a venit la fel de sec:
”Să nu arăți ceea ce știi să faci este considerat egoism. Să arăți ceea ce știi să faci este laudă. Așa că ...”

Celor cărora le-am stârnit curiozitatea, vă comunic că salonul îl găsiți în Pasajul de Hala Centrală.






Echipa Acutica este este format din:

Dudu - Coafor,
Bogdan - Coafor,
Georgiana - Coafor,
Alina - Coafor,
Andreea - Coafor,
Aura - Frizerie ,
Any - Frizerie,
Oana Elena - Make-up,
Gabi - Cosmetică,
Ergi - Cosmetică,
Larisa - Recepție ,
Alexandra -Recepție,
și este în continuă crește. Așa că dacă vrei să faci parte dintr-o familie veselă, unită și doar de profesioniști, ești liber să-ți lași CV-ul la ei. Pentru toți ceilalți, apelați cu încredere numărul de PROGRAMĂRI: 0741.742.743